Poate vă întrebați cum e o dimineață la palat pentru o prințesă ca Alfonsina ... Să vă spun... deși draperiile grele vișinii sunt trase de la prima oră și lumina intră violent pe ferestrele imense ale camerei, ea se afundă și mai tare în saltele regale de aproape că nu se mai vede, doar tălpile ei albe și fine ca de porțelan ies la capătul patului.  După ce se trezeste în sfarsit din cauza țipetelor Păunilor de la curte, țâșneste de sub palpumele cu blazon elegant, își caută papucii ei galbeni lucioși  și rochia împopoțonată cu zeci de straturi de materiale enervant de mătăsoase.  Apoi trebuie să îndure ceai ceai și iar ceai în compania mătușilor și vizitatoarelor cu pălările până la cer care o cercetează pe toate părțile ei de prințesă să se asigure că totul e la locul lui. Și este pentru că Alfonsina împoptriva părerii ei despre toate aceste lucruri este prințesă sută la sută și asta nu poate contesta nimeni. Apoi cum scapă de privirile curioase fuge în grădină, așa frumos îmbrăcată, că de-abia poate sări cum trebuie peste straturile de lalele pentru a ajunge la bursucul care și-a facut culcuș sub nasul gardienilor.